Terenul de baschet! Tot ce trebuie sa stii despre suprafata, dimensiuni si marcajele existente!

500 rotiri fără depunere

Profita Acum >

Suprafata. Textura si dimensiuni

Terenul de baschet reprezinta suprafata de joc, cu forma dreptunghiulara, marginita la ambele capete de cate un panou, pe a carei intindere sunt trasate marcajele specifice acestui sport. Daca in cazul terenurilor outdoor suprafata este compusa cel mai adesea din asfalt, beton sau o mixtura de materiale bituminoase, in ceea ce priveste baschetul profesionist, practicat indoor, aceasta este confectionata din lemn de artar (supranumit si „arborele cu 1000 de virtuti”) , tratat cu ajutorul diferitelor substante specifice. In principiu, este folosit doar alburnul lemnului de artar, datorita duritatii sale.

Conform FIBA (Federatia Internationala de Baschet), dimensiunile aprobate sunt de 28 de metri lungime si 15 metri latime. Cu toate acestea, in cazul terenurilor destinate amatorilor, aceste dimensiuni pot varia considerabil, in timp ce NBA (National Basketball Association) utilizeaza suprafete de 28,7 / 15,2 metri. In schimb, inaltimea la care sunt plasate cosurile respecta aceleasi rigori in cazul tuturor terenurilor utilizate in baschetul profesionist, fiind plasate la o inaltime de 3,05 metri deasupra solului.

Diagrame

Teren de baschet conform standardelor NBA

Teren de baschet aprobat de FIBA

BONUS: 20 RON fără depunere!

IA BONUSUL CU UN CLICK AICI »

Teren „College Basketball”

Teren de baschet utilizat in competitiile liceale

Marcaje

Toate liniile care delimiteaza terenul de baschet (liniile de fund si liniile laterale) vor fi trasate cu aceeasi culoare (cel mai adesea alb), necesita o vizibilitate buna, in timp ce latimea acestora trebuie sa fie de 5 centimetri. Liniile demarcatoare nu fac parte din suprafata de joc propriuzisa, iar orice obstacol, inclusiv scaunele bancii de rezerve, vor fi pozitionate la o distanta de cel putin doi metri. De asemenea, linia de centru, paralela cu liniile de fund, va fi prelungita cu 15 centimetri peste cele doua tuse. In cazul in care suprafata cercului central este colorata (adesea la cererea sponsorilor) este obligatoriu ca si in interiorul celor doua zone de restrictie sa fie prezenta aceeasi culoare.

BONUS: Profit dublu la primul pariu + 150 RON Freebet (tot dupa primul pariu)

IA BONUSUL CU UN CLICK AICI »

Cercul de la centrul terenului este zona destinata inceperii jocului, locul in care cei doi jucatori lupta pentru posesie, incercand sa intercepteze mingea aruncata de catre arbitru.

Linia de trei puncte. Asa cum indica insasi denumirea, este linia care separa zona aruncarilor de doua puncte, de cea specifica aruncarilor de doua puncte, astfel ca orice aruncare reusita dupa aceasta linie valoreaza trei puncte. Daca, in momentul aruncarii, jucatorul a calcat in interiorul acestui spatiu, lovitura valoreaza doar doua puncte. De asemenea, orice fault comis asupra sportivului care arunca, dincolo de linia de trei puncte, va fi penalizat cu trei aruncari libere in cazul in care lovitura nu a reusit, respectiv una singura in eventualitatea in care lovitura a fost punctata. Distanta dintre linia de mijloc a terenul de baschet si linia de trei puncte variaza in functie de nivelul competitional:

NBA – intre 6,71 si 7,24 de metri

WNBA – 6,71 si 6,75 metri

FIBA si Colegii – 6,60 si 6,75 metri

Colegii (feminin) – 6,32 metri

Licee (Statele Unite ale Americii) – 6,02 metri

In cazul NBA, aceste dimensiuni au fost adoptate inca din 1979. Ulterior, intre 1994 si 1997 distanta a fost modificata la 6,7 metri, dar a revenit ulterior asupra acestei decizii. In ceea ce priveste terenul utilizat in competitiile masculine dintre colegii (NCAA), pana in anul 2007 au fost folosite aceleasi dimensiuni utilizate ca si in cazul liceelor, adica 6,02 metri, iar in prezent majoritatea ligilor NCAA au trecut deja la dimensiunile aprobate de FIBA.

BONUS: Bonus până la 500 lei + 40 rotiri gratuite

IA BONUSUL CU UN CLICK AICI »

Banda de aruncare libera, sau „free throw lane”, reprezinta zona de sub panou, adesea vopsita intr-o culoare contrastanta fata de restul terenului, avand latimea de 4,9 metri (in cazul NBA), sau 3,7 metri (NCAA) si lungimea de 4,6 metri, masurata de la linia de fund. Linia care defineste capatul superior poarta denumirea de „linie de aruncare libera”, fiind locul de executie al aruncarilor dictate de arbitru in urma faulturilor comise asupra jucatorului aflat in posesie. Un cerc cu diametrul de 1,8 metri inconjoara linia de aruncare, iar cele doua linii care completeaza imaginea unei litere „H” indica perimetrul defensiv al zonei restrictionate. Aceste doua linii au lungimea de 5,8 metri, iar distanta dintre ele este de 4,9 metri. In trecut, acest marcaj era realizat sub forma unui trapez cu latimea maxima de 3,7 metri, in timp de linia de aruncare era plasata la 6 metri de cea de fund.

Semicercul „no-charge” defineste semicercul cu o raza de 1,25 metri trasat chiar sub panou. Acest semicerc apare in regulamentul FIBA la 1 octombrie 2010 si are rolul de a impiedica acordarea faulturilor ofensive in zona din imediata proximitate a cosului.

Curios, desi baschetul este un sport aparut in Statele Unite ale Americii, mai exact in anul 1891, cel mai vechi teren de baschet nu se afla „dincolo de ocean”, ci intr-una dintre marile capitale ale „batranului continent”. Este vorba despre capitala Frantei, Paris, acolo unde, in 1893, la initiativa unui profesor de sport transferat de la „YMCA” Massachusetts (Young Men’s Christian Association), a avut loc un meci de baschet organizat in cadrul universitatii pariziene cu acelasi nume. Chiar daca nu mai este practicabil, terenul pastreaza inca aerul acelei epoci si poate fi vizitat in complexul „Ymca Ucjg De Paris”.

BONUS: 100 lei fără depunere!

IA BONUSUL CU UN CLICK AICI »